Cam pe la sase-sapte ani, ascultand seara la bunici buletinul de sport de la radio, mi-a trecut prin cap ca mi-ar placea sa fac si eu o astfel de treaba. In mintea mea de atunci, nu foarte diferita de cea de acum, nenea care citea stirile era in spatele unei masinarii teribil de complicate, cu un volan si foarte multe butoane (o alta obsesie a copilariei mele). Degeaba a incercat sa ma lamureasca bunica-mea ca respectivul are cel mult un carnetel de pe care citeste informatiile. Asa ca, dupa aproape 30 de ani, m-am convins cu adevarat ca butoanele sunt de partea cealalta a incaperii in care inregistrezi stirile, iar volan nu e nici macar acolo! Pasiunea pentru sport a ramas, chiar daca nu imi dorisem niciodata sa ajung in televiziune, ci doar la radio. Dar, lucrand intr-o companie care are de toate, am ajuns intr-un tarziu sa prezint stirile din sport la radio! Nu spun vorbe mari, nu exagerez, dar chiar m-am gandit in dese randuri, aflandu-ma in spatele microfonului la InfoPro, la o seara din copilarie, la un radio cu lampi si la un nene care citeste niste stiri... Si i-am reamintit povestea si bunicii.