Cateva din ramasitele pasiunii pentru constructii (a absolvit Institutul de Constructii Bucuresti dar si Facultatea de Comunicare Sociala si Relatii Publice din cadrul SNSPA) il mai bantuie cateodata pe Toti Marinescu. Sub o alta forma. In norul dens al trabucelor cubaneze danseaza lasciv trei polinezience, valurile Pacificului se sparg acustic-sexual de tarm, amanandu-i scufundarile pe alta data, pentru a se scufunda in scris. Acest nemernic talhar ce este visul ii trage totusi o palma viguroasa constructiei sale ce se naruie in aburii realitatii...

Pasiunea lui pentru Henry Miller si Bukowski, casatoria, avansarea la gradul de tatic de baiat, pasiunea pentru scuba diving si cautarile niciodata intrerupte de a gasi foca de Marea Neagra. Iar dupa mineriade, remanieri, concedieri colective, atentate, dezastre, campanii electorale, violuri, golurile lui Hagi, tepe bancare, mansarda lui Cioran, crime, iarba din parc scapata inca neatinsa, Dumnezeu si fete frumoase, a ajuns sa creada ca daca lumea asta e cu un picior in groapa, tot mai avem timp sa ne traim viata asa cum vrem. La ştiri.